poezie-religioasa

Iţi simt durerea sfântă şi grija părintească,
Mă doare mila caldă ce vrea sa mă-nvelească,
Mă tulbură iubirea şi jalea de Părinte.
Când sângele va curge prinos al jertfei sfinte,

Când urletul mulţimii va cere de la Tine
Să osândeşti pe Domnul luminilor depline,
Când voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,
Când Fiul Tău cădea-va sub bici fără putere,

Când sfârticându-mi trupul în drumul alb de ţară
Voi duce spre Golgota cereasca mea povară,
Părinte-al meu, în milă să nu-ţi uiţi legământul,
Mă lasă cu durerea să mântuiesc pamântul.

Să nu-ţi aduni blestemul şi fulgerele toate,
Ca să opreşti mânia neputincioasei gloate;
Nu-i pedepsi pre dânsii cu ploaie de pucioasă,
În marea Ta iubire mă uita şi mă lasă,

Mă lasă, Doamne-al milei, să nu-ţi mai simt iubirea,
Să ştiu că nu-mi ajunge la Tine tânguirea.
Te-mbracă azi în haina lucirilor de stele
Cu bucuria sfântă a învierii mele.

De gânduri înţelepte
ai păru-ncărunţit.
Sau urma stricăciunii
pe chip ţi s-a lăţit?

Cu cei buni spre răsplată
îţi cheltui anii tăi?
sau pierzi a ta viaţă
de-a valma cu cei răi?

De la o zi la alta
mai de Hristos te ţii.
Sau dintr-un ceas în altul
mai cu Satan devii?

Hrăniţi-i nu cu pâinea aceasta de pământ,
ci cu puterea dulce a sfântului Cuvânt.

Vreţi voi să vă asculte în totul şi mereu?
– Dar ascultaţi voi oare aşa de Dumnezeu?

Vreţi voi ca ei să fie copii ai firii noi?
– Dar viaţa voastră cum e, şi ce văd ei la voi?

Îi vreţi cu-mbrăcămintea smeriţi şi cumpătaţi,
Şi cu umblări curate? – Dar voi cum vă purtaţi?

Cînd voi umblaţi ca lumea şi vă purtaţi aşa,
– voi veţi purta osânda de creşterea lor rea.

Cădeţi mai bine-n lacrimi, cu-amar să vă rugaţi
să vi se ierte vina, şi viaţa v-o schimbaţi.