Iar El, prevédere adâncă,
Senin se uită înainte,
Şi vede lumea cea nătângă,
Ce pe arginţi la chin îl vinde.
Trăim în haos,
fără iubire,
n-avem nici rost,
nici mântuire,
cuprinşi de setea de mărire.
Sîntem ca fiarele din junglă
care pe care să ajungă,
nimicnicia nu se-ascunde
şi răul peste tot pătrunde.
Ucide mâna,
plânge gândul,
se înfioară tot pamântul
şi stelele din cer jelesc
blestemul nostru pământesc.
Poate e timpul de pe urmă,
dar Mielul s-a-nălţat din turmă
şi nu văd jertfa ce-ar putea
să-nduplece mânia Ta,
ce-o simt că vine în curând
precum în Carte,
fulgerind.
Deasupra, fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să-l mai vadă …
Treceau bătai de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate după pradă.
Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!
Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?
Ai intrebari legate de folosirea site-ului?
Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?
Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?
